Colega mea era atat de entuziasta, incat am crezut ca plesnesc de invidie (asa suntem noi uneori) mai ales ca nu imi spunea clar ce si-a cumparat si cu ce s-a plimbat, ci ma lasa sa fierb in suc propriu.
-Draga, nici nu-ti poti imagina cat de fericiti am fost ieri dupa ce ne-au fost livrate la domicilui mijloacele de locomotie! Sunt mai tari decat o masina decapotabila. Vrei sa fii activ, esti activ, vrei sa coordonezi, coordonezi…
–Biciclete, am spus fericita!
-Nu, draga mea, nu sunt simple biciclete, ci sunt adevarate minuni.
-Baloane sau elicoptere. Sa nu-mi spui ca ati avut bani sa comandati un avion si sa va fie livrat la domiciliu! (M-am cam abtinut sa nu ma inverzsc, dar daca raspunsul ar fi fost pozitiv, explodam la faza asta).
–Biciclete electrice de la Pegas, draga mea si sper ca te bucuri pentru noi.
Am rasuflat usurata, dar nu am stiut ca o bicicleta electrica ma poate face mai invidioasa decat daca si-ar fi luat o decapotabila, un elicopter sau un avion. S-a asezat langa mine si mi-a aratat poze cu ei doi si cu bicicletele. Intinerisera cu 10 ani, asa erau de fericiti. Nu am mai vazut biciclete asa de frumoase si oameni atat de fericiti! Mi-a povestit apoi cum fara sa pedaleze au admirat peisajele din jur si au facut fotografii caselor vechi, animalelor si copiilor intalniti in cale. Orice imagine interesanta era stocata in camera. La sfarsitul zilei s-a cantarit si au aflat ca dadusera jos 500 de grame si era doar inceputul.
“Doamne, asta se bucura din plin de viata, intinereste cu 10 ani, face maine-poimaine o expozitie de fotografie si ajunge celebra, plus ca nu mai are nevoie de farduri, fiindca este atat de rosie in obraji dupa ce se plimba cu bicicleta. Eu, galbena, spalacita, tinandu-ma cu mana de nas in autobus si de bara de sus, cand soferul nervos ne duce ca pe niste saci de cartofi.
-Stii ce, iti poti lua si tu una, mi-a spus impaciuitoare. Mai intai vii la mine sa mergi cu a mea, apoi plasezi repede comanda, cat se mai dau in rate si sunt valabile voucherele de reducere!
